DULCEATA DE GUTUI

mal

Gutuile.
Imi plac.
Ma acapareaza si ma fascineaza din momentul cand primul boboc de floare se deschide si pana in clipa maturitatii fructului.
Primavara de primavara ii inspir parfumul suav si ma las mangaiata pe obraz de minunata , catifelata floare alb-rozalie.
Urmaresc cu incantare cum  se transforma in fructul abia itit de sub stratul de puf ...si creste...si creste,  impodobind ramurile cu lampioane parfumate- gutuile.

Apoi il vad pe tata apucand fiecare lampion cu unealta lui speciala de cules fructe, "mâna" - pe care singur si-o confectiona dintr-o tulpina de alun tanara si zvelta si cateva bucati de sadis legate cu tact in forma de mana.

Si ma vad si pe mine topaind pe sub coroana gutuiului , rugandu-l in zadar pe tata sa-mi dea si mie "mâna" sa culeg si eu macar o gutuie.
"NU, CA SE VATAMA" - era mereu raspunsul tatei ...si ochii ii sclipeau in timp ce aseza incet gutuile in cos.
Dupa migaloasa operatiune de cules, intra mama in scena.
Sorta si impartea fructele : pentru compot , pentru dulceata, cateva- cele mai aratoase,  sa manance si copiii....iar restul erau urcate in pod, ritualic,  de catre tata .
Le aseza tacticos  intre pastai uscate de fasole si paie curate sa fie ferite de inghet.

In Ajunul Craciunului ma reintalneam cu ele, cu gutuile. Mai parfumate si mai galbene ca niciodata se transformau in podoabe pentru pomul de Craciun, alaturi de merele rosii- ionatan si nucile cu miez crocant.

Daca ar fi sa -mi pot retrai copilaria... m-as intoarce fara sa clipesc langa sadisul de gutui, sa cresc iarasi impreuna cu el si sa ne transformam impreuna in purtatori de lampioane parfumate cu radacinile infipte adanc  in pamantul din care amandoi  ne tragem. :)

Astea sunt secventele care-mi traverseaza prin minte in timp ce pregatesc dulceata de gutui de fiecare data.
Ma fac sa zambesc si sa lacrimez , dar imi sunt tovarasi dragi in timpul lucrului si totul devine minunat. :)



In aceasta toamna am incercat o reteta inedita de dulceata...am combinat modul de preparare de la peltea cu cel de la dulceata.
Mi-a placut mult ce-a iesit : culoarea de chihlimbar, consistenta mieroasa, aroma dubla.
Merita aplauze, parol. :)

Si nu e complicat deloc...

....intai de toate am spalat bine 3 kg de gutui....

...le-am curatat si feliat.

Apoi am pus cotoarele si cojile intr-o oala de 6 litri si  am completat cu apa pana s-a umplut oala .
Le-am lasat sa fiarba impreuna cca o ora.

Am strecurat lichidul rezultat si l-am mutat intr-o oala de 6 litri smaltuita.
Am adaugat 2 kg de zahar ,  l-am amestecat pana s-a topit, apoi am  pus  siropul la fiert.

L-am lasat sa clocoteasca cca 20 de minute, timp in care am feliat marunt bucatile de gutuie.
Am adaugat fructele in sirop si le-am amestecat binisor.

Am lasat dulceata pe foc molcom aprope doua ore. ( evident, am mai amestecat-o din cand in cand )

Ce vedeti in poze e rezultatul final.

Eu sunt incantata de dulceata mea.
Ai mei o mananca cu lingura :D.

Am facut muffins si negresa cu ea....o mancam pe paine cu unt si e absolut delicioasa.

Inca mai aveti vreme s-o faceti si voi ;)

FITI BINECUVANTATI :)

Tags: blog , dulceata , dulceata de gutui , gem de gutui

Share on Google Plus

Despre: http://adriana-lucia-dragosteainbucate.blogspot.com/ - Dragostea in Bucate

Pe pagina mea veti gasi retete simple, usor de preparat si deloc costisitoare. De la dulciuri ,aperitive, feluri de baza ...pana la conserve , toate retetele sunt testate si retestate de catre mine si multi altii. Nu trebuie sa fiti mari bucatari pentru a le incerca si voi, doar sa aveti dorinta de a gati si dragostea pentru stat in bucatarie. Va astept cu dragoste sa gatim impreuna !