Inainte sa ma apuc de fript rata mea, am cautat pe net detalii despre fabulosul "CONFIT DE CANARD".
Am gasit postari cu explicatii stufoase ale marilor gastronomi autohtoni....dar am dat si peste explicatiile simple ale celor francezi .
Ambele interesante ...ale francezilor la obiect :)
Daca e sa te iei dupa ai nostrii, nu-l mai faci veac ( ca pare inabordabil )....daca pleci urechea la ce spun ceilalti, ai si aruncat rata in tigaie si pace ;).
Ce am inteles sigur, e ca.... faza asta cu "confit"-ul inseamna de fapt ca trebuie sa frigi bine rata in propria untura , dupa ce ai tinut-o vreo doua zile la rece presarata cu sare de mare si neste buruieni pentru aroma.
Si ca ...dupa ce-ai fript-o , trebuie s-o indesi intr-un borcan, sa torni untura peste ea si s-o mananci cand te-o apuca cheful, da' nu mai tarziu de 6 luni, ca-i bai.
Asta-i pe scurt CONFITU' !
He-he...dar stiti ca m-am spart de ras cand am vazut cat caz se face de-o biata rata fripta ?!
Si sa va spun si de ce ;).
Mi-am amintit ( si pot proba cu martori ) ca mama mea facea "confit " de-asta en gross...atat din rata , cat si din gasca ( care zic francezii, ar fi mai buna ca rata ).
In copilaria mea, curtea noastra era plina de oratanii: gaini/ rate / curcani/ gaste...pirchite( care au avut viata scurta, ca faceau prea mare galagie).
Intr-un an am avut chiar fazani ,scosi de o closca de-a noastra din cateva oua pe care tata le-a gasit abandonate si le-a adus acasa.
Mi-amintesc ca puilor supravietuitori ( vreo 2-3 ) le-am redat libertatea dupa ce s-au imbracat in pene si au invatat sa se hraneasca singuri ).
Cum va spuneam....nu duceam lipsa de pasaret.
Problema era ca la un moment dat cresteau :) si odata cu ele crestea si consumul de hrana. Si atunci venea momentul sacrificarii.
Cum nu puteam sa le mancam pe toate de-odata si nici nu posedam alta modalitate de conservare, mama le frigea si le punea in untura.
Aveam chiscante si borcane pline cu carne de gasca/ rata/ curca, toate acoperite cu untura.
De acolo mama scotea bucati de carne pe care le mancam reci sau in diverse preparate.
Simpatic , nu ?!
"Toate-s vechi si noua toate " vorba poetului ;)
Daaaar, pentru ca exista un dar, confit de canard este o mancare fina si buna.
Chiar si in varianta aceasta "pe viteza" a mea.
Aceasta minunata friptura de rata(pentru ca in final, asta este ! ) , poate fi servita proaspata , deci calda ....sau rece , intr-o varietate de asocieri.
Am purces la asemenea experimente, in consecinta postarile viitoare vor reflecta asta cu varf si indesat :).
Insa, inainte vreau sa va descriu ce am facut eu cu tzampisorii de rata ....sau cum se face un confit de canard rapid :)
Stiind prea bine ca nu vreau sa conserv carnea, ci s-o consum imediat, am sarit peste cateva etape, inclusiv peste cea cu " saramura".
Am pus carnea in tigaie ( langa tzampi am taiat si bucati de piele cu grasime din diverse locuri si grasimea din abdomenul ratei ), am presarat putina sare de mare deasupra, apoi am acoperit-o cu un capac.
Am lasat carnea sa se friga la foc mic. Din cand in cand am intors-o.
Cu o jumatate de ora inainte sa opresc focul i-am adaugat mirodeniile - un plic de amestec pentru vin fiert ( scortisoara/ cuisoare/ anason stelat/ coaja de portocale/ ghimbir confiat/ cardamom ) ...si un polonic de supa concentrata de rata. Am lasat-o pana s-a evaporat supa si carnea s-a rumenit frumos, fara sa se arda.
In total a stat pe foc cam doua ore si jumatate.
La final a rezultat o friptura de rata lipicioasa, foarte aromata si deosebit de frageda.
Mi-am permis s-o numesc "academic" CONFIT DE CANARD :)
Ca sa va starnesc curiozitatea n-am sa pun in aceasta postare poze cu produsul finit .
Asadar, daca doriti sa vedeti in ce s-a transformat carnea din poza, va invit sa stati aproape. :)
Tags: confit cu canard , feluriprincipale , RATA
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu
daca doriti sa comentati :